Un nou conflict deschis zguduie rețelele sociale românești, după ce fostul polițist Marian Godină, devenit între timp o voce vocală în spațiul public, a criticat dur susținătorii lui Călin Georgescu, pe care îi acuză de analfabetism funcțional și naționalism fără conținut. Totul a pornit de la o serie de comentarii pe pagina oficială a scriitorului, după ce acesta a ironizat discursul liderului suveranist într-un clip video viralizat rapid.

„Așa-zisul patriotism al vostru e o glumă. Vă bateți cu pumnul în piept pentru România, dar scrieți ‘suntetți’, ‘ne trebue’ și ‘limba romana nu fi buna’. Dacă nici măcar limba țării nu o stăpâniți, despre ce iubire de patrie vorbim?”, a scris Godină într-o postare care a adunat zeci de mii de reacții și a reaprins o polemică veche între tabăra educației clasice și valul suveranist cu accente mistice.

Reacțiile nu au întârziat. Comentatorii fideli lui Călin Georgescu l-au acuzat imediat pe Godină că „se crede superior” și că „nu înțelege sufletul poporului român”. În replică, autorul volumelor de memorialistică polițienească a revenit cu o postare și mai tăioasă:

„Nu e vina voastră. E vina celor care au glorificat prostia sub pretextul trezirii naționale. Într-o țară normală, oamenii care susțin idei politice ar trebui, înainte de toate, să fie capabili să scrie o propoziție coerentă în limba maternă. Asta nu e elitism, e igienă culturală minimă.”

Într-un comunicat publicat ulterior pe un grup de sprijin pentru Georgescu, administratorii au calificat intervenția lui Godină drept „un nou atac al elitei sistemului împotriva omului simplu”. Potrivit lor, limba română „nu aparține academicienilor, ci poporului, indiferent cum o scrie el”.

Conflictul, departe de a se stinge, scoate la suprafață o ruptură profundă în societatea românească: între cei care cred în autoritatea educației formale și cei care promovează autenticitatea viscerală, indiferent de formele ei de exprimare.

Analiștii politici au atras atenția că tensiunile de acest tip sunt alimentate constant de ambiguitățile discursului suveranist, care combină elemente religioase, naționaliste și anti-sistem într-o formulă ușor digerabilă, dar deseori contradictorie.

Rămâne de văzut dacă acest schimb acid se va stinge în câteva zile sau dacă el va marca începutul unei noi polarizări, de data aceasta nu doar ideologică, ci și lingvistică.