Curtea Constituțională a României (CCR) a publicat, în urmă cu puțin timp, motivarea unei decizii ce are implicații directe asupra salarizării bugetarilor, statul având acum posibilitatea să reducă salariile și sporurile muncitorilor din sectorul public în mod unilateral.

CCR dă undă verde la modificarea salariilor și sporurilor bugetarilor

Decizia nr. 2/2025, pronunțată în dosarul 52D/2021 clarifică relația dintre lege și contractele individuale de muncă, în cazul angajaților din sistemul bugetar, stipulând că modificarea sau eliminarea sporurilor se aplică fără renegocierea contractelor individuale de muncă.

Practic, prin decizia CCR, dreptul la grevă și la negocieri colective este considerat ca nefiind absolut, iar în cazul personalului plătit din fonduri publice, salariile, sporurile și alte drepturi financiare sunt stabilite prin lege.

Prin urmare, când Parlamentul sau Guvernul decid, printr-un act normativ, modificarea sau eliminarea unor sporuri, prevederile se aplică fără necesitatea renegocierii contractelor individuale de muncă.

CCR reține că sporurile și indemnizațiile bugetarilor sunt acordate în baza unui cadru legislativ, nu în baza negocierilor directe între angajat și angajator, astfel că legea prevalează în fața clauzelor contractuale când vizează componente salariale stabilite de stat.

Reducerea sau eliminarea unor drepturi financiare nu implică, susține CCR, încălcarea Constituției, chiar dacă nu sunt precedate de consultări sau acorduri între părți.

CCR susține în Decizie că „dreptul la grevă nu este unul absolut”, precum și că „legiuitorul a instituit anumite interdicții și restrângeri ale dreptului la grevă în scopul asigurării bunului mers al activității economico-sociale și al garantării intereselor de ordin general”. Practic, lucrătorii din mediul bugetar nu au dreptul la grevă când este vorba de salarii, sporuri și alte drepturi reglementate prin lege.

CCR stabilește că ,,trebuie să țină seama de faptul că în dreptul public salariile/indemnizațiile/soldele sunt stabilite în baza legii, ca act al legiuitorului originar sau delegat. Legea este cea care oferă o marjă angajatorului public ca eventual să acorde anumite sporuri specifice, acesta neavând competența să acorde drepturi salariale numai în baza și în temeiul unei manifestări discreționare de voință”. Astfel, lucrătorii și sindicaliștii nu au de ce să se plângă, pentru că legea este mai presus decât ce au negociat aceștia.

În aceeași motivare, CCR stabilește că ,,atunci când legea diminuează cuantumul sporurilor sau suprimă sporurile respective, contractul individual de muncă nici măcar nu trebuie renegociat prin întâlnirea voinței concordante a celor doi pentru a se aplica noile prevederi legale.”, conform DCNews.