Călin Georgescu, un nume care până nu demult circula în spațiul public cu ambiția unui destin politic, se află acum într-o postură delicată, marcată de acuzații grave și de o judecată ce urmează să se desfășoare sub ochii întregii societăți. Omul care visa să conducă România este acuzat că, în loc să inspire prin valori democratice și respect față de istorie, a ales să reînvie, în mod repetat, umbrele unui trecut întunecat.

De la tribună la bară: un traseu tulburător

Pentru unii, Călin Georgescu era un om educat, cu discursuri elaborate și promisiuni de reformă. Pentru alții, însă, sub această aparență se ascundea un om care flirta periculos cu ideologii radicale, cu simboluri ale urii și cu figuri istorice condamnate pentru atrocități.

Astăzi, Parchetul General l-a trimis oficial în judecată. Nu pentru opinii, ci pentru fapte. Fapte repetate, derulate între 2020 și 2025, în care ar fi promovat în public, cu insistență, idei fasciste, legionare și rasiste. A glorificat, spun procurorii, persoane vinovate de crime de război și genocid, transformându-le în modele. A vorbit despre „omul nou” și regenerarea națiunii, sub un discurs ce amesteca misticismul cu autoritarismul.

Printre acele figuri elogiate se numără Ion Antonescu și Corneliu Zelea Codreanu – nume care, pentru mulți români, nu sunt despre eroism, ci despre suferință, deportări, teroare.

Un discurs periculos, o tăcere greu de înțeles

Un moment-cheie invocat de anchetă este 2 octombrie 2021. Într-o Românie încordată de pandemie și proteste, Georgescu a vorbit în Piața Universității. Potrivit anchetatorilor, nu doar că a evocat cu admirație numele lui Ion Antonescu, dar i-a imitat vocea, gesturile și chiar a făcut salutul legionar. Toate acestea în fața unei mulțimi care căuta repere. Unii poate l-au aplaudat. Alții poate au rămas tăcuți. Dar printre cei care l-au ascultat, sigur erau și oameni care își amintesc, din poveștile bunicilor sau din cărți, ce înseamnă cu adevărat istoria acelor vremuri.

Călin Georgescu nu a comentat acuzațiile. Apărătorii lui au transmis că va face declarații doar după ce va fi citat de instanță. Până atunci, tăcerea lui apasă.

Prezumția de nevinovăție, dar și responsabilitatea cuvântului

Este un drept al fiecărui om acuzat să fie considerat nevinovat până la proba contrară. Dar în cazul lui Georgescu, miza nu este doar juridică. Este morală. Într-o societate care se luptă să păstreze vie memoria victimelor regimurilor totalitare, astfel de discursuri sunt mai mult decât periculoase – sunt o rană redeschisă.

În loc să aducă reconciliere și o privire limpede asupra trecutului, Georgescu ar fi încercat – așa cum reiese din rechizitoriu – să cosmetizeze răul, să-l transforme în exemplu. Să sugereze că România are nevoie de un „lider autoritar și predestinat” care să „renască națiunea”. Asemenea cuvinte, în gura unui om care aspiră la conducere, nu sunt simple opinii. Sunt semnale de alarmă.

Un proces care va spune mai mult decât un verdict

Procesul se va judeca la Judecătoria Sectorului 1, cu toate etapele sale: cameră preliminară, analiză a probelor, audierea martorilor. Dacă va fi găsit vinovat, Călin Georgescu riscă între 3 luni și 3 ani de închisoare și interzicerea unor drepturi civile. Însă dincolo de sentință, societatea trebuie să tragă propriile concluzii.

Într-o Românie care a plătit un preț dureros pentru ideologiile extremiste, avem nevoie de lideri care vindecă, nu care deschid răni. De oameni care construiesc poduri, nu care ridică statui celor care au distrus. Cuvintele contează. Mai ales atunci când sunt rostite de la tribună. Mai ales atunci când în fața ta sunt oameni care caută speranță, nu glorificarea întunericului.

Și poate că, în tot acest proces, cea mai importantă întrebare nu va fi „ce a spus?”, ci „de ce a fost nevoie să o spună?”. Iar răspunsul ne va spune multe și despre omul Călin Georgescu, dar și despre societatea care l-a ascultat.