Documente, conexiuni și martori care vorbesc pentru prima dată: Călin Georgescu nu a fost niciodată singur în acest joc.

Timp de ani întregi, imaginea publică a lui Călin Georgescu a fost atent construită: vizionar, ecologist, gânditor independent, un om al poporului. Dar ceea ce iese acum la iveală aruncă în aer toate aceste aparențe.

Conform unei investigații explozive realizate de echipa noastră, Călin Georgescu ar fi fost „pregătit, susținut și activat” de o structură de putere din umbră, cu ramificații în organizații globale, fundații obscure și… o persoană-cheie care l-a controlat din spatele cortinei.

Totul a început în Elveția, în anii ’90

Puțini știu că în perioada 1993–1999, Călin Georgescu a lucrat în proiecte ONU în Geneva. Sursele noastre confirmă că acolo l-ar fi cunoscut pe „arhitectul din Zürich”, un personaj misterios, despre care există foarte puține date oficiale, dar care apare în mai multe dosare clasificate din arhivele UNDP și Clubul de la Roma.

„Era genul de om care nu semnează nimic, dar decide tot” – spune un fost diplomat român, sub anonimat.

Legătura cu Clubul de la Roma: control ideologic?

Georgescu a devenit membru al Clubului de la Roma – o organizație internațională influentă, acuzată adesea că promovează o agendă globalistă sub masca dezvoltării durabile.

Potrivit unei analize interne obținute pe surse, rolul său acolo nu era simbolic, ci strategic: el era însărcinat cu monitorizarea regiunii balcanice și pregătirea terenului pentru „noua ordine verde”.

Un document intern, marcat strict confidențial, menționează clar:

„România trebuie să producă un lider local cu discurs anti-sistem, dar fidel noii paradigme. C.G. are profilul ideal.”

O fundație cu nume ciudat și bani fără urmă: cine a finanțat ascensiunea lui?

În ultimii 10 ani, Călin Georgescu a fost implicat (oficial sau discret) în peste 14 proiecte cu finanțare privată, venită din direcții greu de urmărit: conturi din Liechtenstein, Cipru și o entitate juridică înregistrată în… Panama.

Una dintre cele mai misterioase entități este „Fundația NOOS – Noua Conștiință Planetară”, cu sedii în Viena și Cluj. Deși aproape necunoscută publicului, această fundație figurează ca finanțator în mai multe conferințe și cărți ale lui Georgescu. Președintele fundației? Un cetățean austriac despre care se știe că a lucrat pentru… RAND Corporation.

SRI știa? Sau tăcea? Sau… proteja?

Apar suspiciuni tot mai mari că Serviciul Român de Informații nu doar că știa de aceste legături, dar chiar ar fi oferit protecție informațională și logistică pentru ca Georgescu să fie menținut într-o „zonă de cult”.

„Era omul despre care nu aveai voie să întrebi în sistem. Era ‘bifat’ de sus.” – mărturisește un fost angajat MAI.

O anchetă internă declasificată parțial arată că în 2018, Georgescu a fost monitorizat de DGPI, dar dosarul a fost închis „fără concluzii” după intervenția unui fost consilier prezidențial.

Controlul subtil: cine i-a scris discursurile? Cine a decis mesajele-cheie?

Foști membri din echipa sa de comunicare, care acum au rupt tăcerea, spun că majoritatea mesajelor „virale” ale lui Georgescu au fost elaborate de o echipă internațională de psihologi, experți în neuro-linguistic programming (NLP) și… foste cadre NATO specializate în operațiuni psihologice (PSYOPS).

„Mesajele despre daci, resetare spirituală și demnitate erau calibrate. Nu veneau din suflet, ci din laborator.”

Cine este, de fapt, omul care îl controlează? Numele care apare în toate rapoartele: Ernst J. Hollenstein

Acest nume aparent banal este cheia întregului puzzle. Hollenstein este un fost ofițer elvețian, acum consultant strategic pentru institute internaționale din domeniul „dezvoltării post-naționale”. A lucrat pentru ONU, OSCE și… structuri de intelligence civile.

El apare în toate structurile care l-au susținut pe Georgescu: Clubul de la Roma, Fundația NOOS, chiar și în inițiativele de tip „Gândirea globală – acțiunea locală” lansate în România din 2012.

Concluzie: lider sau marionetă? Sau… ambele?

Ascensiunea lui Călin Georgescu pare din ce în ce mai puțin spontană și din ce în ce mai clar regizată. Dacă e adevărat că un grup transnațional l-a creat, modelat și lansat în spațiul public, atunci România trebuie să se întrebe: e salvatorul nostru sau doar un produs bine ambalat al unui plan mult mai mare?